Cele mai dulci amintiri sunt cele din tinerete. Cele mai bune povestiri si dezvaluiri de secrete sunt cele din adolescenta. Dar nu spuse imediat dupa momentul in care le traiesti, ci dupa cativa ani. Treci printr-un moment foarte greu si crezi ca tu esti unica persoana din Univers care sufera, trece ceva timp si uiti de clipa de tristete. Atunci de ce ne consumam atat, daca avem in final sa uitam clipele acelea? De ce suntem facuti sa uitam? De ce suntem facuti sa suferim? Poate ca trebuie sa gustam si din miere si din venin ca sa ne dam seama intr-adevar de sensul vietii. Poate ca asa este viata simpla compusa doar din rau si bine, din dulce si amar, din bucurii si tristeti; din extremitati.Ca sa pretuiesti fericirea trebuie sa gusti din tristete, ca sa pretuiesti prietenia trebuie sa afli ce este singuratatea. Deci trebuie sa aflam ce este moartea ca sa ne dam seama de adevaratul sens al vietii. Dar in cazul dulcelui si amarului, al tineretii si batranetii, al bucuriei si melancoliei stim care dintre ele reprezinta binele si care raul, in cazul vietii si al mortii nu stim nimic sigur caci nu cunoastem cealalta extremitate. Traim cu impresia ca : sa traiesti este bine, sa mori este rau. Dar poate moartea este cel mai bun lucrul dar este doar un "poate".