GRESELILE TATICILOR

Pierderea controlului

Comportamentul copiilor tai te poate innebuni uneori, dar nu trebuie niciodata sa-i disciplinezi atunci cand esti nervos. Daca vei ridica tonul, vei injura sau iti vei pierde cumpatul il vei invata pe copil ca tipatul, mania si violenta sunt acceptabile in relatia lor cu prietenii sau familia.

In schimb, atunci cand simti ca fierbi de furie, ia-ti cateva secunde pentru a te calma si a te aduna. Copiii raspund cel mai bine unei abordari calme, rezonabila, directa si precisa.

Pedeapsa fizica

Palmele, bruscarea copilului sau lovirea lui in orice fel, desi au fost prezente destul de des in dezvltarea noastra, sunt pur si simplu ineficiente. Nu fac decat sa invate copilul ca cea mai buna metoda de a rezolva un conflict este forta fizica. Di nou, un “time out” este o idee buna pentru a evita disciplina fizica. Tine minte, rolul tau principal este acela de educator, nu persecutor.

Inconsistenta

Multi parinti isi disciplineaza copiii intr-un mod inconsistent si inconsecvent. Acelasi comportament ofensiv va avea raspunsuri diferite la momente diferite. Cel mai eficient este un set de reguli stabilit si standarde cu anumite consecinte definite.

Daca o data copilul tau injura si tu razi, iar alta data (poate intr-o alta companie) la aceeasi injuratura tu il pedepsesti, copilul va deveni confuz si nu va sti ce anume astepti de la el. Consecventa in disciplina copilului este cea mai buna metoda de a-l invata ce este acceptat sau nu.

Mituirea

Daca incerci sa-l mituiesti sa se comporte intr-un anumit fel, promitandu-i o recompensa, nu-l invata decat ca primeste un premiu daca se poarta inadecvat la inceput si apoi isi schimba comportamentul. Dar tu vrei sa se comporte cum trebuie din prima. O alternativa ar fi sa-i reamintesti cat de bine se simte atunci cand face alegerile corecte, sau sa oferi o consecinta pozitiva predeterminata pentru un comportament pozitiv.

Consecinte nepotrivite

Copii raspund cel mai bine atunci cand consecintele actiunilor lor par sa urmeze natural. Spre exemplu, daca ramane afara dupa o anumita ora stabilita anterior, as trebui sa aiba o consecinta pe masura – obligatia de a intra mei devreme de ora de “stingere” in weekendul urmator. Daca dovedeste ca nu este de incredere in ceea ce priveste o anumita ora de intrare in casa, atunci va trebui sa recastige acea incredere in timp.

Spre exemplu, daca ai un fiu care are dificultati in managementul furiei, si pentru a se descarca loveste cu pumnul in usa si o sparge, consecinta potrivita ar fi sa plateasca din buzunarul lui reparatiile usii stricate.

Atunci cand consecintele nu sunt potrivite “crimei”, lectia nu este invatata. Deci, evita consecintele nepotrivite (cum ar fi pedeapsa pentru ca nu a predat o carte la biblioteca la timp) si incearca sa gasesti consecinte naturale

Nu “lucreaza” impreuna cu mama

Este critic ca mama si tata sa fie uniti intr-o strategie disciplinara. Daca un copil poate fugi la un parinte pentru a gasi ingaduinta, tinde sa diminueze dramatic credibilitatea celuilalt parinte. Nu pune niciodata la indoiala deciziile disciplinare ale mamei in public. Acelasi lucru este valabil si pentru mame. Daca nu esti de acord cu ceva, discutati aceasta problema in particular. Si incercarti sa impartiti rolul disciplinar in mod egal intre.

Roluri confuze

Nu te simti obligat sa obtii consimtamantul copilului tau pentru disciplina pe care o impui. Tu esti parintele si ai aceasta responsabilitate. Cuvantul tau este final si non-negociabil. Pe masura ce copiii se maturizeaza, poti incepe sa iti explici motivatiile deciziilor tale, si este chiar indicat sa faci asa, dar in orice caz, cuvantul tau e definitioriu.

Impunerea unei vinovatii excesive

Folosire unui “joc mental” precum vinovatia de cele mai multe ori are si efecte adverse. “Eu muncesc pe branci pentru tine si tu nici macar nu-ti poti lua vasele de pe masa…” Daca faci un copil sa se simta vinovat pentru lucrurile care nu merg bine in viata ta, nu te comporti ca un parinte ci ca o persoana codependenta. Stai departe de trucurile cu vinovatia si impune doar consecinte.

Morala

Daca iei copilul de o parte si ii oferi un monolog despre toate motivele pentru care un anumit comportament a fost gresit nu are ca rezultat invatarea ci resentimentul. O abordare mai buna pentru disciplina lui este un dialog pentru a afla de ce comportamentul lui nu a fost asa cum ar fi trebuit.

Spre exemplu, daca un copil nu isi face tema la timp, o prelegere despre valoarea educatiei nu va avea ca efect schimbarea comportamentului. Identificarea motivelor pentru care tema n-a fost predata la timp si apoi dezvoltarea unui plan pentru a te adresa acelor motive este o abordare mai productiva.

Comparatia cu altii

Aceasta este o alta greseala comuna, traita la niveluri diverse. “Sora ta a prins atat de repede lectiile de pian; tu de ce nu poti sa intelegi?” Am putea crede ca oferim speranta prin aceasta abordare, dar in schimb nu facem decat sa sadim resentiment. Poate sora mai mare iubea si avea talent pentru pian, in timp ce copilul in cauza este foarte bun la altceva sau pur si simplu nu are pasiune pentru pian. Comparatia chiar nu serveste nici unui scop. Incearca sa vezi fiecare copil precum un individ unic cu propriile talente si abilitati.

Daca esti constient de aceste greseli comune in abordarea disciplinei unui copil, poti incepe sa le eviti si sa modifici modul in care ii faci educatia. Gasirea unor abordari mai bune precum cele sugerate aici pot ajuta orice tata sa devina un parinte si un educator mai eficient. Si comportamentul copilului se va imbunatati in scurt timp prin gasirea unor tehnici care functioneaza mai bine.

totdeauna in cresterea copilului parinti trebui sa aibe aceasi gandire adica maama sa nu fie de alta ideie si tatal de alta ideie impreuna trebuie sa contribuie la cresterea copilului

la noi acasa facem front comun in educatia ioanei: daca greseste si incepe sa faca renumitele crize, atunci nu o bagam in seama decat dupa ce se linisteste si incerc sa discut cu ea despre ce s-a intamplat. Tatal nu intervine. Mai rau e cand nu sunt eu acasa ca i se prelungeste pedeapsa pana ajung eu. Dar ne descurcam.

un subiect educativ,pt parinti....asa este niciodata sa nu ne certam in fata copiilor,iar cand nu ajungem noi ca si parinti"la un numitor comun" discutia trebuie "purtata" intre noi ......"smecherasii" astia mici,simt si percep cam tot ,asa ca trebuie sa avem grija

super!!
ar trebui sa citim din cand in cand sa ne aducem aminte!!!!
mare grija trebuie sa avem!!!
un lucru e sigur..daca am crezut ca greul a trecut(sarcina..nasterea...primele luni de viata) ne-am pacalit..greul de acum incepe:EDUCATIA!
Chiar ma gandeam zilele trecute..oare voi fi o mama buna? voi oferi oo educatie buna>?...multe intrebari...

noi tre sa ne straduim sa le dam o educatie buna
dar euu nu credd ca existaa parintii perfectii care nu f nici o greseala in educatia copilului

cu parere de rau o spun dar exista totusi multe familii care nu s-e pun deacord si creeaza un halmus-balmus in capul copilasilor,am multe cunostinte cae au copii si te apuca groaza cand vezi ca unul zice:esti pedepsit(a)la colt cu tine iar celalat :hai la mama(tata)
dar fiecare isi educa sau decide cum crede ca trebuie educat propiul copilul....

asa e iulia, ai dreptate , am intalnit si eu multe familii asa cum zici tu, si apoi se mira de ce copii nu asculta sau le sar in cap

eu daca sotul o cearta pe fetita cea mare si ea vine la mine eu incerc sa ii explic ca tati are dreptate si nu degeaba a certat-o si ca ea trebuie sa asculte ca noi ii vrem numai binele, si el face la fel. Nu ne certam de fata cu copii si mereu suntem pe aceasi " lungime de unda" in educatia lor iar asta ma bucura foarte tare

daca face o greseala, intai ii explicam ca ce a facut nu e bine si apoi o pedepsim ca sa stie de ce facem asta