Autor: Georgeta Burlea
Ce este de fapt balbaiala?
Balbaiala, denumita stiintific balbism, este o tulburare care afecteaza cursivitatea vorbirii. Copiii balbaiti repeta, prelungesc sau blocheaza anumite sunete. De asemenea , ei pronunta cuvinte intrerupte, produse cu exces de tnsiune fizica, adica se forteaza sa spuna cuvantul respectiv. Multi cercetatori incadreaza balbaiala ca fiind o tulburare psiho-lingvistica. experienta indelungata in cadrul Centrului Logopedic Interscolar IAsi imi permite sa sustin ca balbaiala copilului este frecvent asociata cu diferite tulburari ale dezvoltarii limbajului , ale psiho-motricitatii si ale functiilor perceptiv mototii, determinand un nivel nesatisfacator de comunicare extraverbala in ansamblul unei personalitati normale sau patologice.
Care sunt simptomele dupa care parintii isi pot da seama de aparitia balbaielilor la copii?
Printre simptomele observabile se numara repetarea de mai mult de patru ori a unui sunet sau a unei silabe. In afara de perturbarea fluentei vorbirii, copiii pezinta adesea si crisparea fetei, grimase, gesturi ale mainilor, transpiratia acestora, ticuri, inrosirea, jena, pauze mari inainte de a vorbi. Balbaiala apare in copilarie, in jurul varstei de 4-5 ani, la copiii care stiu deja sa vorbeasca. Nu trebuie confundata cu acea repetare a silabelor care este specifica inceputului vorbirii si care se deosebeste de balbaiala prin faptul ca uneori, copilul repeta silabele dar nu exista tensiunea si presiunea specifica balbaielii.
Alti copii vorbesc foarte precipitat si se intampla sa repete anumite silabe dar aceasta nu inseamna ca sunt balbaiti. BAlbaiala poate aparea si brusc, dupa un soc emotional sau o situatie cu impact psiho-traumatizant. In general, balbaila apare la copiii care au un anumit fond de vulnerabilitate afectiva, copii introvertiti care au nevoie sa se simta in siguranta si inconjuratio de afectiune. Studiile arata ca 1 la suta dintre copi sufera de balbism.
Cum evolueaza balbaiala
Evolutia balbaielii depinde starea afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discursului. Intr-o discutie tensionata, cu parintii sau la scoala , cu o persoana straina, balbaiala se accentueaza. De asemenea, se amplifica atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. Copilul de varsta mai amre constientizeaza situatia, iar jena il face sa se balbaie si mai tare. El este marcat de neputinta sa de a comunica, fapt ce-i poate afecta intreaga personalitate, se izoleaza si, uneori, poate ajunge la mutism, refuzand sa vorbeasca. De fapt se teme sa vorbeasca si, daca o face, se exprima incomplet. Balbaiala nue ste permanenta. Copilul nu se mai balbaie cand nu se afla intr-o situatie speciala si cand reuseste sa isi controleze emotiile.
Care este tratamenul balbaielii?
Uneori, balbaiala poate sa se atenueze sau sa dispara spontan da, in cele mai multe cazuri, tulburarea persista. Parintii nu trebuie sa neglijeze acesta problema, pentru ca poate deveni un obstacol din punct de vedere al comunicarii. Cu act terapia este inceputa mai devreme, adica inainte de varsta de 7 ani, cu atat eficienta tratamentului este mai amre. In tratamentul balbismului se asociaza psihoterapia, logopedia si, uneori, chiar tratamentul neuro-psihiatric. Psihoterapia se focalizeaza pe cresterea increderii in sine, dezvoltarea capacitatii de a se exprima in orice situatie, exteriorizarea agresivitatii si a tensiunilor latente. Tehnicile terapeutice utilizate sunt relaxarea, terapia prin joc, reeducarea ortofonica prin exercitii de respirare, de vorbire ritmica. Parintii nu trebuie sa neglijeze tulburarile de vorbire si este bine sa se prezinte cu copilul la un consult de specialitate atunci cand acesta implineste varsta de 2 ani.