ce parere aveti despre relatiile extraconjugale?

o parere foarte proasta am eu nu stiu voi dar sper sa aflu

UFFFFFFFFFFF....BUNA INTREBARE!DAR OARE CEL FACE PE CEL DE LANGA NOI SA AIBA O ASTFEL DE RELATIE?!NEINCREDEREA,LIPSA DE IUBIRE SI DE RESPECT INTRE PARTENERI SAU POATE DOAR O SIMPLA CURIOZITATE?ORICUM SPER SA NU AM PARTE DE ASA CEVA

SI EU SPER TOT LA FEL :inimioara: SPER SA INBATRINIM INPREUNA PT CA NU AS PUTEA SA MAI FIU CU UN BARBAT CARE MA INSELAT

parerea mea daca ma inseala macar sa gandeasca cu capul de sus,nu cel de jos si sa faca bine sa nu aflu...ca atunci vede el femeie nebuna
daca te inseala sau inselam ,daca s a intamplat o data ,se va ntampla si a 2 a oara,la fel si cu prima palma :angry2:

dar oricum se afla pina la urma

asaa eee si atuncii :angry2:

o data c nu ami iubesti pers de langa tine,o inseli sau daca faci dragoste cu un singur barbat/femeie si apoi t mariti/insori,iar se poate intampla sa-l inseli /insele nu neaparat ca nu nu-l iubesti/te iubeste ci doar din pura curiozitate

ASA EE CUM ZICI MAMI DE KEVIN

Sunt pareri si pareri;daca asculti argumentele celor care inseala le dai dreptate;si inca ceva:cu cine inseala partenerii:nu tot cu femei/barbati?Dar sunt si persoane care au principii bine inradacinate si peste care nu trec;opinii pro si contra

intotdeauna vor fi pareri pro si contra,nu toti oamenii au aceeasi mentalitate.

Pai daca am fi gandit toti la fel,am fi fost toti genii sau niste prosti

ceva de genul

da as este ginutaa dar nu stiu cateodata ma gandesc oare sunt persoane care nu si-a inselat barbatul sua nevasta niciodata voi ce credeti?

Intotdeauna din cauza partenerului se inseala;pentru ca nu gasesti ce-ti trebuie la cel cu care convietuiesti,cauti in alta parte!Sunt cupluri care chiar accepta cate o aventura a partenerului(dar fara sa stie cine e persoana),cred ca depinde cel mai mult de mentalitatea fiecaruia!

asa este sunt fel si fel de oamenii

eu inca nu miam inselat barbatu dar nu stiu ce se va intimpla de acum inainte

Eu am constiinta si frica de Dumnezeu;mereu am fost de principiul ca daca nu mai merge,ne strangem mana prieteneste si drum bun.Dar mai bine ne-am vedea de familiile noastre ca mai facem si pacate.

relatii extraconjugale.....un subiect cu mulllta dezbatere....din experienta povestesc.....fostul sot,a plecat...e...are o toana mi-am zis....a trecut timpul,il asteptam,chiar daca persoane de buna credinta(sau nu) imi spuneau ca are o alta...nu am crezut....timp de un an l-am asteptat,crezand ca se va intoarce...ei as...abia atunci cand l-am vazut cu ochii mei (desi nu eram div) am crezut,si nu l-am "mai vrut"...a incercat dupa o perioada,sa ne impacam de dragul fetei(cele mari)...pt nimic in lume nu am acceptat si nici nu as accepta..deci sa il fereasca Cel De Sus pe actualul meu sot

ginuta nu poti sa strangi mana unui om care te-a inselat(dak se intampla)...nici macar nu iti "vine'' sa te mai uiti spre el..ai repulsie...

Iuly,ma refeream la faptul ca in momentul in care unul din noi simte ca nu mai merge relatia,cinstit ar fi sa ne spunem si sa mergem mai departe separat;in nici un caz daca sunt inselata sa-i strang mana(poate in menghina)

da in menghina,uite o varianta...oare durerea e aceeasi cu strangerea in usa,a mainii???cat despre "terminarea dragostei" dintre doi parteneri...hmm...nici in acest caz,nu cred ca ai putea vb frumos,daca nu de suparare,din orgoliu tot ar fi"scandal"....

Te cam contrazic aici Iuly;eu m-am maritat la 28 de ani si pana atunci am mai avut relatii si in unele chiar am avut puterea sa discutam si sa ne despartim de comun acord pentru ca eu sau partenerul aveam pe altcineva.Am avut curajul sa-i zic ca vreau sa incerc cu alltcineva

pffii....super doamna in cazul asta....eu cu parere de rau m-am cam grabit prima data ...la 17 ani .....curiozitatea ....apoi dupa 10 ani despartirea...din punctul meu de vedere,una e o relatie de prietenie,iar alta e o relatie de casnicie...chiar daca in ambele variante,trebuie sa predomine,respectul si prietenia....in cea de casatorie,sunt 'implicate''mai multe persoane(chiar si parintii),mai ales cand e un copil, si alte principii de viata.Dupa casnicia esuata,am mai avut o relatie de un an,din care am ramas"cu un gust amar" ca si prima data...inselatul cu o alta....atunci mi-am zis ca nu ma voi mai casatori niciodata ci imi voi dedica viata,fetitei (cele mari)asta pana a venit 'mnealui(actualul)m-a "aburit" si ne-am casatorit... .....

Sa stii ca locuiam cu el,erau implicati si parintii,era vorba de casatorie,erau cam 3 ani de relatie si intr-un moment a reaparut iubirea vietii mele in calea mea si am pus punct relatiei anterioare.Cu "iubirea vietii mele" am stat(si locuit o perioada) 5 ani si m-am mutat singura pentru ca eram satula de atata bine(imi facea cel mai mic moft,isi lasase personalitatea la o parte pt mine si devenise un om slab pe care n-am stiut sa-l mai apreciez si sa-l ridic).Si,in "libertatea" mea l-am gasit(m-a gasit) pe sotul meu;atunci a fost a doua oara cand am luat taurul de coarne si am pus punct.Desi traiesc cu anumite regrete,invat sa ma invelesc cu plapuma pe care am ales-o.

frumos spus ginuta. c-am asa am procedat si eu in viata. Mai trist e ca descoperi defectele majore prea tarziu, cand e implicat si un copil care isi adora tatal, si din care cauza nu ai puterea sa faci pasul. Si eu m-am impacat cu situatia , nu dau pe afara de fericire dar nici rau nu imi este.Dar daca se intampla sa ma insele, nici macar nu mai tin cont de copil, atunci ii spun un mare ADIO. Si se pot spune multe pe acest subiect depinde de conceptiile ficaruia( si de partea pe care o asculti, ce argumente iti aduce). Trebuie sa recunosc insa ca de 14 ani de cand suntem impreuna nici unul din noi nu a facut nici cel mai mic gest pt. asa ceva. Asta e o bila alba pt. el.

inteleg ,ginuta ,relatiile tale au fost frumoase,dar a lipsit acel ceva...ce nu as putea sa iti spun...poate ai tins spre perfectiune,sau nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor tale..sau asa a fost sa fie...ai fost o luptatoare,si e demn de lauda...aceasta "plapuma" de care spui,e cea care tine cald,un material bun...acum mai toate acestea("plapume'')sunt sintetice,si nu prea tin de cald...sunt frumoase si atat.
cao in orice familie sunt momente frumoase,si momente "nasoale' sum le spun eu...comunicand cu partenerii nostri ne spunem"durerea" si numai asa,vedem ce e bine si ce nu.....nici eu nu stiam toate asta....dar "greul"(sotul) m-a ajutat.....poate diferenta noastra de varsta,ne face sa fim altfel.....si noi ne mai "motocaim" unul la altul dar ne trece repede...experienta din trecut ne-a dat putere,sa depasim momentele tensionate dintre noi...gata ca am "ametit' scriind