Toata lumea stie ce este balbaiala: multi actori au facut din ea unul din resorturile principale ale jocului lor comic. Pentru majoritatea copiilor, insa, este vorba in mod special de o dificultate, incomoda si frustranta totodata, dar deloc amuzanta.
Logopedul defineste balbaiala prin repetarea acelorasi silabe si prin blocaje care intervin in momentul in care incep sa vorbeasca. Cel mai des, repetarea mai mult sau mai putin prelungita, apare la prima silaba a primului cuvant din fraza sau a unui cuvant foarte dificil de pronuntat. Se b-b-balbaie a-a-asa. In cazul blocajului in vorbire se observa uneori semne asociate, mai mult sau mai putin pronuntate: copilul roseste si pot aparea chiar dificultati respiratorii sau transpiratii. Balbaiala poate fi uneori asociata cu alte dificultati de limbaj: construirea defectuoasa a frazelor, vocabular prea sarac. S-a constatat ca aproximativ unu la suta din oameni au asemenea dificultati, mai mult sau mai putin pronuntate, si ca lucrul acesta se refera in majoritate la sexul masculin. h2x3622he78jmc
FORMA USOARA
La debutul vorbirii, se intampla frecvent, si este chiar obisnuit, ca un copil sa se balbaie. La anumiti copii, aceasta faza apare in jurul varstei de trei ani, uneori mai devreme. In cazul unui copil care a inceput tarziu sa vorbeasca si care recupereaza in viteza timpul pierdut, balbaiala poate surveni spre trei ani si jumatate sau patru ani si se mentine un timp. Parintii nu trebuie sa se nelinisteasca peste masura. Ei trebuie sa inteleaga ca, in cursul anumitor faze de achizitie foarte rapida a limbajului, „rateurile" nu sunt ceva anormal. Copilul se balbaie, ezita, foloseste un cuvant in locul altuia si se enerveaza daca nu este inteles. Pentru specialisti, este vorba numai de afectarea fluiditatii verbale, absolut pasagera. In capul copilului, ideile se succeda mai repede decat cuvintele, iar lucrul acesta creeaza un fel de „blocaj". Copilului ii este inca greu sa-si gaseasca cuvintele, si, de fapt, ii lipseste vocabularul necesar pentru a-si exprima cu precizie gandul. De aici apare aceasta impresie de stangacie, pe care o da limbajul copilului in faza aceasta speciala. In unele cazuri mai speciale, balbaiala poate surveni imediat dupa un soc emotional.
Copilul balbait nu se balbaie tot timpul. El se poate exprima corect, de exemplu, atunci cand vorbeste cu alti copii, sau atunci cand canta singur sau in cor. In alte situatii, balbaiala se accentueaza, de pilda, atunci cand este contrariat de ceva, enervat sau obosit (acest lucru demonstreaza inca o data rolul anxietatii si al starii psihice asupra vorbirii).
CE ATITUDINE SA ADOPTATI?
Copilul trebuie sa se simta absolut acceptat de cei din jurul lui asa cum este, in stadiul de crestere in care se afla. Aceasta inseamna ca el trebuie sa poata interveni intr-o discutie linistit, cu incredere, fiind sigur ca este auzit si inteles totodata de catre cei care-l inconjoara. Daca interlocutorul se arata atent, daca nu intrerupe copilul terminandu-i frazele, lucrurile se vor aranja in timp.
Este bine de asemenea sa tineti cont de tensiunea pe care o antreneaza. Asadar, pentru a atenua incordarea, lasati copilul sa se balbaie, sa vorbeasca asa cum poate, fara sa dati atentie defectului sau de pronuntie; nu vorbiti prea repede si folositi fraze scurte. Copilul va incerca sa procedeze si el la fel. Scopul este ca el sa se simta destins si interesant atunci cand vorbeste, la fel ca toti ceilalti membri ai familiei. Cu cat va fi punctata, corectata mai des, cu atat balbaiala se va instala mai adanc. Cu cat copilul va fi mai constient de problema sa, cu atat mai mult se va balbai. Incercand sa fie atent la fiecare cuvant pe care-l pronunta, curand nu va mai indrazni sa vorbeasca sau o va face cu pretul unei mari tensiuni. Or, tensiunea nervoasa, incordand corzile vocale si ingreunand respiratia, agraveaza balbaiala.
In cea mai mare parte a timpului, problema cursivitatii vorbirii se va regla singura si nu trebuie sa-i atribuiti mai multa importanta decat este nevoie. Balbaiala in formele ei usoare va disparea in timp, pe masura ce copilul va castiga usurinta in exprimare, spre varsta de cinci ani. Cu toate acestea, in anumite cazuri, balbaiala nu va inceta. De aceea, parintii trebuie sa fie atenti la evolutia vorbirii copilului lor.
FORMA CRONICA
Daca balbaiala nu dispare nici dupa varsta de patru sau cinci ani, ori, dimpotriva, daca apare in preajma varstei de cinci sau sase ani, atunci trebuie sa va ocupati serios de acest lucru. Este mult mai greu sa vindecati o balbaiala bine instalata si tarzie chiar daca, in majoritatea cazurilor, problema se rezolva de la sine la inceputul adolescentei. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa vorbiti cu pediatrul care urmareste evolutia copilului. El va va sfatui, deseori, sa apelati la serviciile unui logoped competent pentru rezolvarea acestor probleme. In acelasi timp, este bine sa luati in considerare un tratament psihoterapeutic. De fapt, in cazul unei balbaieli persistente, deseori asociate cu tulburari afective, este important sa va ocupati de acestea din urma. Copiii care se balbaie sunt frecvent nervosi sau emotivi; de aceea, ei au nevoie de ajutor pentru a-si structura personalitatea.
Cateva sedinte de relaxare dau de asemenea bune rezultate. Copilul care traieste intr-o ambianta linistita si care poate invata sa se destinda, sa-si regleze respiratia si sa vorbeasca mai rar si mai incet, se va „vindeca" mai usor.
Cauzele fizice ale balbaielii sunt putin cunoscute. S-a invocat o componenta ereditara, ori tulburari de personalitate, o dezordine motorie. Ca sa faceti sa dispara o balbaiala severa sau refractara, poate fi necesar sa recurgeti simultan la toate mijloacele disponibile (psihoterapie, ortofonie si metode de relaxare).
CE NU TREBUIE SA FACETI
■ Sa va bateti joc de copil, sa-l imitati sau sa-l dojeniti.
■ Sa va aratati nerabdator sau agasat cand copilul vorbeste.
■ Sa aratati o neliniste exagerata fata de dificultatea lui de vorbire. ■ Sa-I obligati sa vorbeasca in fata unui public.
■ Sa incheiati sistematic cuvintele sau frazele copilului (puteti sa o faceti uneori, pentru a-l ajuta).
■ Asadar, evitati orice situatie care ar risca sa creasca si mai mult anxietatea copilului.
Acasa 
