Intr-o zi pe cand lucram
In gradina, pe sub geam,
ngrijind un trandafir,
Vad ca intra un musafir:
Era mic ca abia il vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;
Si intrun capat, dintro dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cat o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica: "-Miau!">.
Ba sa vezi si sa te bucuri-
Sarea in aer dupa fluturi.
Si stia chiar sa se joace
Cu cateva ghemotoace.
Oare, ce ati fi facut voi
Cu acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramana,
I-am dat si un pic de smantana
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.
Acasa 
