Povestea noastra!!

Rezumarea primului mesaj :

mamici haideti sa povestim despre viata noastra,trairi,dezamagiri,bucurii,etc

acu iar am revenit ca am schimbato iam dat sa pape si acu se urca pe mine

Eu abia acum am revenit pt ca Ana a avut gura aurita si a venit sotul meu acasa;maine pleaca iar sa-l astepte la aeroport pe colegul lui din Afganistan

ce bn co venit si mie mi asa de dor de barbatelu meu

hai sa va povestesc si eu...eu mam maritat de la 17 ani si pot sa zic ca si parinti mei aveau un pic de vina pt ca ma tineau foarte din scurt,nu aveam voie sa merg nicaeri..asa ca intro zi mam luat si am plecat de acas si mam mutat pe chirie.....si spre ghinionu meu lam cunoscut pe fost sot ...si ma gindeam eu ca daca ma mut cu el o sa am libertatea care miam dorito..zis si facut,mam inpacat si cu parinti mei si toate bune si frumoase cam un an ...neam dorit un copil,,zis si facut,,dar dupa ce am ramas insarcinata a inceput calvaru meu,sotiorul meu nu mai vroia sa mearga la lucru,tot zicea ca de luni..dar nu specifica in ce an,beia tot mai mult cind eram gravida aveam o luna...era baut si sa luat de mine ...mama fetelor ce batae am luat atunci..a spart un dulap de mine,dadea unde apuca,,am avut un ochi umflat si vinat de ma tinut o luna..bineinteles au venit ai mei dipa mine si mau luat acasa..dar a doua zi si sotu meu in genunchi sal iert ca nu mai face,dupa o sapt mam dus inapoi ,,doar eram si gravida,,el mai lucra cind si cum dar dimineata cind pleca ma inchidea in casa,,si de multe ori venea tati pe la noi dar nu vb cu el pt ca miera rusine ca timpitu ma inchidea in casa,bataie nu am mai luat,,dar am nascut si dupa o luna ,mie mis dragi copii mai ales ca era primu,,imi venea sal sting pe adtu in brate de drag dar era micut si asa lam stris pe el,iar in fractiune de secunda mia dat o palma peste ureche ca nu am ajuns pina in alta cam ca am picat jos,,de atunci un an de zile tot otita am facut,,,,,de atunci au mai urmat o grramada de palmi dar nu cu semne sa nu se vada,,odata era aditu cam de 9 luni a venit beat si iar pe mine ma luat,atunci a spart tot ce a apucat noi stateam la et 8 si timpitu imi zicea sa las copilu din brate si sa ma arunc pe geam,,,de atunci fetelor imi era frica cind stiam ca vine acas...avea aditu vreo 2 anisori si nu stiu ce a vrut sa faca si adi era in calea lui,,,si cind ia dat o palma peste fata a dat saracutu cu capul de perete atunci nu stiu cum am reusit sa nul omor pur si simplu cind am vazut copilu cum plingea am pus mina pe un cutit si imi venea sal omor...bn ca mam linistit si mam gindit la copil,,,,,iar tot asa intro zi vine acas si eu ma uitam la tv si mincam seminte si scrumiera era cu coji,,a venit a luat scrumiera si mia puso in cap......in final am avut taria si mam despartit de el definitiv si numi pare rau pt ca a fost un calvar viata mea cu el.....acum pot sa spun ca stiu si eu cum e sa fi respectata de un barbat,,multam lui dumnezeu ca mia dat un sot super bun si sper sa fie si de acum inainte ...vam zis ca am ce povesti si e mai mult

si scz ca am mai mincat din litere

M-ai facut sa plang pt ca eu am crescut intr-un astfel de mediu,una din surorile mele traieste o astfel de drama si Dumnezeu stie cate mai sunt si nu au curajul pe care l-ai avut tu si nici norocul de a-si reface viata cu un om asa bun;sa va tina Dumnezeu mereu fericiti

Ioana, imi pare rau pentru trecutul trait de tine, dar ma bucur pentru prezent si iti doresc numai bine in viitor. Din nefericire sunt foarte multe femei in situatii similare, dar care nu pot schimba nimic din cauza indiferentei celor din jur.... Pacat ca se intampla astfel de tragedii.

Dar daca stau mai bine si ma gandesc,sunt unele femei,saracele care nu pot scapa de sub acest jug din varia motive:in primul rand sunt copiii la mijloc,nu au unde se duce,nu au la cine apela,nu exista legi care sa le apere,este una singura si aceea plina de hibe;sunt sub influenata sindromului Stokholm(al pactizarii victimei cu calaul),calaii fiind mereu aceeasi oameni violenti care se caracterizeaza prin controlul total al victimei;le controleaza banii,telefoanele,nu le accepta prietenii sau rudele;le taie practic orice mijloc de a comunica cu cineva sau de a se expune riscului de a afla careva situatia reala a familiei.Si astfel subjugate,victimele nu stiu incotro s-o apuce iar calaii incet-incet incep sa detina controlul.De aceea inca o data BRAVO IOANA

tot asa si eu ziceam ca mai stau pt copil..dar nu am mai suportat si gata si no sami para rau niciodata pt ca de cind neam despartit nu a venit sal vada pe adi doar in prima luna ca credea el ca ne inpacam k de fiecare data..dar a vazut ca nu are sanse si nu la mai cautat pe aditu nici macar un tel de ziua lui...dar adi nui incintat ca are un asa tata care nul cauta si il mai intreb citeodata daca il iubeste pe tataso dar zice ca nu ca nu vine pe la el...zice cal iubeste pe cosmin ca cosmin il iubeste si ai cumpara de toate

am ramas "muta" :shock: :shock: :shock:
ioana felicitari pt alegerea facuta,cred ca nu exista alta mai buna decat cea de-al parasi.d la prima palma ,urmeaza altele.cel care da intr-o femeie il consider un las,idiot,cretin+ multe altele.daca n-ar exista alcoolul p lumea asta cred ca ar fii barbati d nota 10(socru´meu e la fel,cand nu bea zici ca e mana lui Dumnezeu,vb frumos,te poti intelege cu el,cand bea gata te spurca,te-njura,nimic din ce faci nu e bine).si stii cand te poti lecuit d alcool ,gelozie si toate viciile si "bolile" astea ,abia atunci cand recunosti tu singur ca esti dependent de ele si vrei sa te tratezi!!
sa-ti dea Dumnezeu multa ,multa fericire si de acum incolo sa poti uita prin tot ce ai trecut si sa nu t mai gandesti deloc la trecut!!puuup

povestea mea ,hmm e cam ca a ta ioana,numai ca fara bataie

si incep...
m´am nascut la bucuresti,am stat acolo 4-5 ani pana cand mama si tata au divortat.tatal meu fiind un patimit al jocurilor de noroc vindea tot din casa pt a putea juca,a pariat si p apartament ,p care l a pierdut,mama nemaisuportand sa tot joace a decis sa mergem la bunici(parintii ei)in suceava.a fot mare scandal,imi aduc aminte vag ,tot ce´mi aduc aminte e ca vroiam sa merg cu tatal meu si mama m´a trantit pe pat si a zis ca raman cu ea si asa a fost,nu´mi pare rau deloc!!!!d atunci tatal meu daca a venit o singura data sa ma vada,nu mi´a dat nici macr un tel de ziua mea,tot o imbatam pe mama d cap sa l sune si mama suna dar nu raspundea nimeni,apoi am auzit ca a murit ca un caine(povestea sora lui,cand ne am regasit dupa 10 ani,ea locuia in grecia).au trecut anii,de multe ori ma tot intrebam de ce nu am putut sa am un tata,vedeam copiii d mana cu tatii lor si ma gandeam cu e sa ai un tata...in fine a trecut !!!!
am ramas de la 11 ani in grija bunicilor,mama a plecat in grecia pt a ne putea oferi un trai mai bun mie si fratelui meu,nu am judecat´o niciodata pt asta,pt ca stiu ca a facut lucrul acesta pt noi.vb cu ea la tel zilnic,cand am implinit 14 ani am mers la ea in grecia,acolo dupa lungi cautari mama a dat de nr matusei mele(sora tatalui meu) si ne´am vazut dupa 10 ani.ea tot incerca sa-mi spuna despre el,dar nu m.a prea interesat.tot incerca sa-mi spuna ce s.a intamplat cu el,dc a murit,dar aveam lucruri mai bune de facut decat sa o ascult pe ea
m-am intors acasa,mi am reluat programul scoala-prieteni-casa.nu pot spune ca am fost tinuta din scurt,ca aveam libertate,dar nu destula:fluier: vroiam mai multa,la discoteca daca mergeam la 12 noaptea trebuia sa fiu acasa,atunci cand incepea sa fie mai frumos,daca stateam afara 9-10 seara trebuia sa fiu in casa,imi era ciuda pt ca alti copii stateau mai mult si eu nu:ds:
pe 17 septembrie 2006(16 ani),l´am cunoscut pe sorin,mie cum imi placea scoala doar pe din´afara,eram la cafea cu ceilalti chiulangii si a venit sorin cu un prieten de´al meu acolo unde eram noi,el era mai smecheras asa cum imi place mie si mi a cerut nr de tel,am vb,ne´am dat intalnire a 2 a zi.dupa 2 luni i-am zis bunicei mele d el,(unchiul si fratele meu nu-l placeau si nici in ziua d azi nu-l au drag) si intr´o seara bunik mea trebuia sa vina d la vatra dornei si nu avea cine s o ia d la gara si m am dus cu sorin,i a placut tare mult d el cu toate ca avea ea ceva d obiectat in privinta lui,ca poarta cercei ca e tuns chel,lucruei marunte.dupa ce l-a cunoscut mai venea p la mine si ma cerea de la bunik´mea sa mergem la discoteca,sa ne plimbam si ma lasa ,veneam destul d tarzu,uneori mi se facea rusine,nu stiu dc.de craciun 2006,sorin mi-a dat un inel de logodna,eram ff bucuroasa i´am zis bunicei mele ,la fel a fost si ea bucuroasa si vazand ca am libertatea de care aveam nevoie in mai 2007 ne´am logodit la ´biserica si am facut cununia civila,apoi pe 20 iulie am venit in germania, cu toate ca mama si reStul familiei nu au fost de acord eu o aveam in spate pe bunik mea,care imi tinea partea.
deci ioana din acelasi motiv m´am maritat VROIAM LIBERTATE;VROIAM SA MERG PESTE TOT SI NU AM ORA FIXA DE INTRARE IN CASA!!!
in 2008 am ramas insarcinata cu minunea vietii mele,raza mea de soare,comoara mea kevin!p 6.07.2009 am nascut mama mea fiind alaturi de mine,conteaza f mult cand stii ca ai pe cine sa te bazezi,ca ai p cineva alaturi!
de cand sunt aici m,am debarasat de toti prietenii mei,sunt doar cu familia lui si cam atat,toata ziua in casa ,nu mai fac nimic din ceea faceam inainte,m.am babacit:lol!: la sc am renuntat si cat d curand sper sa reiau sa fac la fara frecventa...
ne´am schimbat mult ,sorin si el s a schimbat,parca.mi inchide orice usita (ma refer la prieteni)
cam asta e...



acum stau si ajung la vb mamei mele ,ca aveam timp sa ma marit si ca trebuia sa mi traiesc viata,dar nu mi pare nici o sec rau ca l-am facut pe kevin,pt ca mi l.am dorit din toata inima !!!

sper sa intelegeti cat de cat ceva ,le am cam amestecat

Am inteles si-ti inteleg si punctul de vedere;asa ni se intampla tuturor cand crestem intr-un mediu familial dezbinat:incercam sa fugim pe prima usa care ni se deschide.Dar consolarea mea pt tine este aceea ca fie ca te mariti la 16-17 ani,fie ca te mariti la 30,aceleasi probleme le infrunti.Eu m-am maritat la 28 si inca regret perioada in care eram cu adevarat libera(nu falsa idee pe care o aveam despre libertate dobandita prin maritis).Ma distram,aveam serviciu bun,prieteni,frati,bani sa-i cheltuiesc pt mine si credeam ca nu am deajuns;vroiam libertate si am capatat opusul;traiesc intr-o colivie de 3 ani;ma uit printre gratii cum trece viata pe langa mine si eu raman pe loc;eu sunt anulata

acum am citit si eu povestea ta si sincer m-a impresionat...dar multe fete se marita din cauza ca-si doresc libertate dar se inseala amarnic cum ne-am inselat si noi,,,din moment ce te mariti si mai faci si un copil sunem inchise in casa,,,dar nu inteleg cum alte femei sunt si maritate si au copii dar au si libertate?

depinde si de sotzul lor...

Eu provin dintr-o familie modesta ,am avut o copilarie frumoasa .... in liceu am cunoscut un baiat,de care m-am indragostit nebuneste, povestea noastra de dragoste a luat sfarsit cand el a plecat definitiv la sora lui in spania...el avea 19 ani terminase liceul iar eu 17ani,vroiam sa fac o facultate,aveam alte planuri de viitor ,nicidecum nu ma gandeam sa plec departe de familie si de prieteni ...am suferit enorm si acum in adancul sufletului mai simt ceva pt el, apoi l-am cunoscut pe actualul meu sot,care a fost alaturi de mine si m-a ajutat sa trec peste tot,ne-am placut si am ramas impreuna...incet, incet am inceput sa il iubesc ...la 20 de ani am ramas insarcinata ,ne-am dorit fff mult acest copil,o fetita ,dar am nascut prematur si am pierdut-o ...probabil aceasta tragedie a fost lucrul care ne-a unit si mai mult ,am suferit enorm dar am ramas impreuna ... anii au trecut ,ne-am casatorit iar acum dupa 11 ani suntem o familie fericita si implinita...Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel Andrei care e lumina ochilor nostri... :inlove:

imi pare rau pt fetita ta!DD ti.a luat un ingeras,dar ti´a dat altul.
sa fiti fericiti si sa va iubiti mult si de´acu´incolo

Impresionanta povestea ta Allessia si asemanatoare cu a mea in privinta iubitului.Cu exceptia ca nu ne intelegem sub nici o forma,desi au trecut 3 ani.Poate peste 11 pot spune ca tine dar...

pfff...11 ani...zici ca vb de´o viata intreaga.nush cum ma vad eu peste 11 ani,bine oricum nu.

E,aici nu semanam.Eu ma vad mult mai bine decat sunt acum(pentru ca sincer,mai jos de atat nu am unde sa ma mai duc)

fetelor fiti mai optimiste! nu se stie ce suprize ne ofera viata!

pai tocmai,eu chiar sunt optimista si faceam haz de necaz

si eu sunt optimista ca altfel e greu sa treci prin viata

Speranta moare ultima(dar moare) :rass:

povestea mea incepe
eram pe clasa 9 la scoala sotul meu era primul iubit zilele treecea si noi tot inaintam cu relatia noastra pana am ajus sa nu mai merg la scoala frati mei era contra relatie mele cu sotul spuneau sa imi termin scoala aici le dau acum dreptate dar daca asa mia fost viitorul nu pot sa il schimb ma-m mutat la el mi-am gasit de lucru dupa cativa ani am ramas insarcinata cu raluca acum sunt si ei de acord cu casnicia mea pt ca sunt frati si imi sunt alaturi oricand pt ca parinti au decedat cand aveam 4 ani si si-au dat seama ca tot trebe sa imi fie alaturi chiar daca nu avem parinti insa asa e ne-am obisnuit fara parinti si ne intelegem bine noi frati sotul e ma tinerel :mumu: dar se maturizeaza el 24 de ani face in octombrie sper sa veniti si alte mamici cu istoria voastra