Atingerea, fundamentala in dezvoltarea copilului

Pielea, cel mai mare organ de simt, primul activ inca din viata intra­uterina (deja de la 4 luni de via­ta intrauterina), este acea interfata prin care copilul primeste primele dovezi de iubire de la parintii sai.

Inca de cand se afla in burtica fa­tul poate afla cine sunt parintii sai, cum se raporteaza ei la el prin insusi felul in care este atinsa pielea abdomenului mamicii.

Prin mangaierea, atingerea blanda a abdomenului gravidei se obtin mai multe efecte benefice atat pentru mama, cat si pentru fat: re­laxarea musculaturii abdominale si a uterului.

Viitoarea mamica poate invata sa controleze contrac­tiile premature, sa isi sta­pa­neas­ca durerile, fa­tul se linis­teste, se relaxeaza si uneori adoar­me (vizi­bil eco­gra­fic), parintii invata sa rela­tioneze cu co­pi­lul pe parcursul sarcinii si se stabileste deja o relatie afectiva intre fat si mama si tata inca dinainte de venirea copilului pe lume.

O dova­da vie a faptului ca fatul este in­cantat si dornic de manga­iere ar fi un exercitiu pe care gravidele (in luna mare) pot sa il faca – sa man­gaie usor abdomenul intr-o anumita zona, cu miscari lente si blande, si vor sesiza ca fatul „se indreapta“ spre zona respectiva, ca o pisicuta care vine incet, inco­voindu-se usor, la mangaiat.

Atingerea este una dintre cele mai simple cai de a comunica cu bebelusul inainte si dupa nastere – si totodata prima cale de comunicare cu nou-nascutul.

Bebelusul invata sa aiba incredere in parinti si dezvolta o legatura emotionala prin in­ter­mediul atingerii.

Caldura si blande­tea atingerii ma­mei pe pie­lea sa este primul lucru care il li­nis­teste pe copil. De aceea, dupa nastere (imediat ce iese din burtica), copilul este pus pe pielea calda a mamei, pentru ca acest contact fizic delicat sa se poata produce si sa ii poata aduce nou-nascutului alinare dupa traumatismul nas­te­rii.

In comparatie cu copiii ce au fost imbracati si lasati singuri in pa­tut, copiii ce s-au aflat cu ma­ma timp de 90 de minute dupa nas­tere plang cu mult mai putin, si atunci nu mai mult de cateva clipe.

Mangaierile mamei, atingerea de­licata a pielii bebelu­sului inca de la 1,5 – 2 ore dupa nastere contri­buie la adaptarea mai usoara a nou-nascutului la mediul extern, la prelungirea perioadei alaptarii, la imbunatatirea relatiei cu copilul pe termen lung, refacerea mai rapida dupa nastere.

Dupa ce se naste, trec cateva zile pana cand copilul poate vedea cu claritate, iar simtul gustului inca nu este pe deplin dezvoltat. Asa ca numai prin atingere putem sa ii transmitem caldura, dragoste, si­guranta/protectie. Copilul simte aceste lucruri.

Atingerea blanda a mamei este cea mai buna modalitate de a li­nisti un copil agitat. Ea nu este doar un furnizor de caldura si dragoste, studiile arata ca, atunci cand o mama isi imbratiseaza bebelusul, in corpul acestuia se secreta hormoni de crestere, iar digestia este mult mai eficienta.

Simtul tactil ajuta si la dezvoltarea celorlalte simturi, dar contribuie si la dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea limbajului.

Spre exemplu, cand o mama vorbeste dra­gas­tos si atinge delicat pielea copi­lu­lui, bebelusul invata cum sa asocieze aceste cuvinte tandre cu senzatia de confort data de atingere, desi nu este capabil inca sa inte­leaga cuvintele.